Totul a început cu minunata lume a păsărilor, apoi am trecut la explorarea adâncurilor iar acum iată-ne în fața unei noi aventuri: părăsim lumea reală și ne îndreptăm spre tărâmul fantastic al dragonilor – astăzi povestim despre Wyrmspan, încă un „span” din seria publicată de cei de la Stonemaier Games: al doilea, mai exact. Noi am am ajuns la Finspan înaintea acestuia – se mai întâmplă. 🙂 Și înainte să trecem mai departe mai e un lucru foarte important de menționat: Wyrmspan este disponibil în limba română mulțumită celor de la Regatul Jocurilor!

Așa cum procedăm de obicei, ne vom abate puțin asupra tematicii. De data asta avem de-a face cu creaturi fantastice care sunt foarte cool de altfel, însă jocul nu ne mai oferă și acea mică componentă educativă așa cum făceau celelalte două. Ne-am întâlnit cu Dragonul cel Bun, Zmeul Cavaler Nordic și chiar și cu Șuierătorul Gigi-Contra… da, chiar așa îl cheamă. A fost cel puțin amuzant, însă nouă numele nu ne-au spus mai nimic. Mai mult, jocul vine și cu un lore book care oferă mai multe detalii despre fiecare specie în parte… nouă ni s-a părut cel puțin cringe însă este de apreciat efortul pe care l-au făcut atât editura cât și localizatorii. Suntem convinși că adaptarea tuturor numelor în limba română (și în alte limbi cu siguranță) nu a fost deloc o muncă ușoară.

Artă și componente

Jocum nu ne rezervă multe surprize în ceea ce privește calitatea producției: este evident produs în aceeași fabrică ca și versiunea în limba engleză, dar și ca alte titluri din portofoliul Stonemaier Games. Asta face ca jocul să se simtă cât se poate de familiar pentru fanii seriei: regăsim aceleași ouă ca și în Wingspan, iar stilul artistic este foarte asemănător cu cel din Finspan. Wyrmspan păstrează direcția și în ceea ce privește iconografia: pare nefinisată (departe de ceea ce ar fi putut face un maestru ca Ian O’Toole), dar măcar este funțională – și acesta este cel mai important aspect.

Un alt detaliu demn de menționat este prețul: în ultimii ani prețurile jocurilor au crescut simțitor, așadar cei de la Stonemaier Games au avut o idee destul de bună – au păstrat prețurile jocurilor aproximativ la același nivel dar nici nu se mai aruncă să includă prea multe componente scumpe în cutie. Aici ne referim bineînțeles la tokenele pentru resurse, monede de metal sau alte upgrades. Acestea sunt disponibile separat pentru cei care iși doresc o experiență premium, iar cei care vor doar să se bucure de joc o pot face fără multe compromisuri.

Apropo de compromisuri (sau de lipsa lor, mai bine zis), încă regăsim un organizator de cărți similar cu cel din Wingspan în cutie – este o veste excelentă, dar ne ridică semne de întrebare referitor la cum vom reuși să băgăm și extensia Dragon Academy în cutia jocului de bază, mai ales că am ales să cumpărăm și pachetul cu resurse deluxe. Am preferat întotdeauna lemnul în detrimentul cartonului. 🙂

Cum se joacă, pe scurt

Ca și mecanisme, Wyrmspan este foarte asemănător cu originalul (Wingspan, bineînțeles): planșele jucătorilor vor avea aceleași trei secțiuni doar că în loc de cinci spații per linie acum vom regăsi doar patru. Motivul este simplu: pentru a putea plasa dragoni în cele trei peșteri acum vom fi nevoiți să le excavăm înainte. Aceatsa este și principala diferență față de Wingspan, dar una care deschide noi posibilități interesante. Cărțile de peșteră sunt noi însă oferă tot felul de bonusuri atunci când sunt jucate, de la câteva resurse până la posibilitatea de a juca cărți suplimentare în tablou.

O altă diferență semnificativă este reprezentată de numărul de acțiuni pe care un jucător le face în timpul jocului. Jocul se joacă pe parcursul a patru runde, iar fiecare jucător are posibilitatea de a executa în jur de șase acțiuni per rundă, iar fiecare acțiune are un cost de bază de o monedă. Spunem „în jur de” pentru că totul depinde de ce cărți ajung pe planșa fiecărui jucător: unele vor oferi monede suplimentare iar altele dimpotrivă – presupun cheltuirea unei monede.

Dragonii sunt în centrul atenției, așa că hai să vorbim puțin și despre ei: vin în trei dimensiuni diferite (nu, de data asta nu le mai luăm în considerare anvergura aripilor) iar fiecare dintre ei posedă una dintre cele patru trăsături de caracter care sunt relevante în diferitele faze ale jocului, în special la final de rundă când sunt evaluate obiectivele. Abilitățile dragonilor sunt dintre cele mai diverse – unele se activează odată ce peștera este explorată cu ajutorul unei acțiuni, altele la final de rundă sau chiar la finalul jocului. O adiție interesantă este reprezentată de puii de dragon care acumulează resurse și oferă un beneficiu mai consistent odată ce a treia resursă este depozitată pe el.

Un alt bonus care poate fi obținut în timpul jocului este legat de planșa Breslei Dragon, unde jucătorii fac pași pe un track circular iar deplasarea pe sau peste anumite spații poate declanșa un bonus destul de puternic. Bonusurile sunt disputate între jucători – primul venit, primul servit. 🙂

Impresii

Trebuie să spunem că Wyrmspan ne-a surprins: toată lumea vorbea despre el ca și cum ar fi „Wingspan-ul gamerilor”, însă nu am observat diferențe semnificative în ceea ce privește complexitatea mecanicilor de joc. Wyrmspan este în continuare un joc accesibil pentru toată lumea însă este adevărat că poate fi nevoie de ceva mai multă planificare astfel încât lucrurile să iasă cum trebuie.

Chiar dacă abilitățile dragonilor se vor simți familiare destul de repede, jocul oferă suficiente decizii interesante, iar acele șase monede primite la început de rundă pot deveni rapid insuficiente. Nouă ne plac mult jocurile de optimizare a resurselor așa că acesta ni s-a părut un plus. Jocul se simte ca și o evoluție a originalului: este mai „cuminte”, așadar nu am mai văzut grămezi de ouă pe planșă și nici zeci de cărți ascunse. Jocul este mai bine balansat și reduce mult și elementele aleatoare însă pare și puțin mai monoton, cel puțin în varianta lui de bază.

Acum că le-am jucat pe toate trei, rămâne să răspundem la întrebarea evidentă: merită să le ai pe toate în colecție? Răspunsul nu este ușor de dat… depinde. Dacă ești un fan al seriei atunci părerea noastră este că merită: toate au același ADN la bază și acest lucru este evident, însă au elemente care le diferențiază suficient astfel încât să iși facă loc în orice colecție. Pe de altă parte, poate vrei să te orientezi spre un singur titlu din serie – nu este deloc greșit.

Decizia rămâne tot la tine – îți plac păsările, peștii sau dragonii? Nu vei de greș cu niciunele/niciunii. Wingspan este jocul care a avut parte de cea mai mare atenție până acum iar numeroasele extensii l-au maturizat suficient încât va fi o alegere excelentă și în viitor. Finspan și Wyrmspan sunt evoluții naturale ale acestuia, dar care încă nu și-au atins potențialul (ambele au extensii anunțate, iar Academia Dragonilor urmează să fie localizată și la noi).

Noi încă tindem să preferăm Wingspan în special din cauza tematicii de joc, însă este foarte posibil ca acesta să fie detronat odată ce jocurile mai noi vor primi conținut suplimentar. Până atunci, Wyrmspan primește nota 8 din partea noastră.

P.S. Dacă vreți să vedeți și un unboxing al jocului, am postat unul pe pagina noastră de Instagram, unde vă așteptăm cu conținut zilnic cu și despre board games!

View this post on Instagram

A post shared by OUR BOARDGAME STORY (@ourboardgamestory)

Disclaimer: Mulțumim celor de la Regatul Jocurilor pentru oportunitate.

Articolul Hai-hui prin tărâmul dragonilor – Wyrmspan [REVIEW] apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

După cum menționam și în review-ul nostru pentru Star Wars: Super Teams, nu suntem neapărat atrași de universul Star Wars. Spre rușinea noastră încă nu am apucat să vedem filmele și probabil că nici nu se va întâmpla prea curând. Motivul? Simplu – prea multe lucruri faine de văzut/făcut, iar ziua are doar 24 ore. În fine – să revenim la oile noastre. Ei bine, jocul de față este o reimplementare a lui Memoir ’44, un titlu de succes care aduce la viață bătăliile din cel de-al Doilea Război Mondial. Am fost curioși de sistemul de joc, dar nu ne-am grăbit foarte tare să il încercăm din cauza cadrului tematic, așadar ne-am bucurat când Star Wars: Bătălia de pe Hoth a fost anunțat – măcar tematica ne este neutră. O altă veste bună este că jocul este disponibil și în limba română, localizat de către cei de la Geekach.

Și că tot am început cu tematica jocului, este important să oferim puțin mai mult context: jucătorii au oportunitatea să recreeze una dintre cele mai importante scene din filmele Star Wars – bătălia dintre rebeli și forțele Imperiului care are loc pe planeta înghețată Hoth. Există o mulțime de scenarii disponibile, iar în cazul în care jucătorii doresc și mai multă imersiune pot opta pentru una dintre cele două campanii disponibile în cutie, în care rezultatul fiecărui scenariu îl afectează pe următorul.

Artă și componente

Jocul nu ne rezervă tare multe surprize în ceea ce privește componentele, însă cea mai importantă dintre ele este de fapt mai multe: miniaturile – destul de multe miniaturi, de fapt. Ele îmbunătățesc substanțial modul cu arată jocul pe masă, iar cei care preferă să le și picteze le vor aprecia cu atât mai mult. Noi de obicei preferăm aspectul „natur” dacă un sundrop nu este disponibil pentru că nu ne pricepem deloc la pictat. 🙂

În rest nu are fi tare multe de menționat… calitatea cărților de joc este standard (nici prea subțiri, nici prea groase), însă este de apreciat că jocul vine cu holders pentru vizibilitate (și dacă ți-e lene să ții cărțile în mână). În ceea ce privește arta, Bătălia de pe Hoth stă și aici binișor deși universul Star Wars (la fel ca și alte creații SF) nu este recunoscut ca fiind deosebit de frumos.

Cum se joacă, pe scurt

Bătălia de pe Hoth are ca mecanism principal cărțile de comandă/bătălie (Battle Card Driven), fiind dezvoltat pe baza sistemului Commands and Colors, același ca și în Memoir ’44, Samurai Battles sau The Great War. Principiul este destul de simplu: fiecare jucător are la dispoziție un anumit număr de cărți de comandă pe care le joacă pentru a efectua diferite operațiuni pe câmpul de luptă (de obicei pentru a activa anumite unități). Tabla de joc este împărțită în trei secțiuni (cea centrală și flancurile laterale), iar cărțile specifică câte unități (și de unde) pot fi activate – este una dintre cele mai importante decizii pe care un jucător la poate lua în timpul jocului.

Bineînțeles, odată cu activarea unităților vine și partea interesantă: deplasarea pe hartă și/sau atacul. Atât Imperiul cât și rebelii beneficiază de ajutorul câtorva tipuri de unități diferite (unitățile de infanterie funcționează în mod similar). Bătăliile au loc cu ajutorul zarurilor de bătălie iar fiecare tip de unitate este afectată în mod diferit de către acestea. Un lucru interesant este că o unitate are mai mulți membri, însă are o putere de foc constantă. Condițiile de victorie pot să varieze de la scenariu la scenariu, însă în general este vorba despre a obține un anumit număr de medalii prin eliminarea completă a unităților inamice.

Impresii

Așa cum spuneam și despre Wroth în review-ul nostru de pe Instagram, faptul că avem parte de jocuri de conflict cu o complexitate mai scăzută este o gură de aer proaspăt în ceea ce ne privește. Nu este genul de jocuri pe care îl jucăm în mod frecvent așa că o barieră de intrare setată mai jos nu ne supără. Bătălia de pe Hoth are un set de reguli foarte accesibil ceea ce îl face potrivit pentru a fi jucat atât în familie cât și cu gameri experimentați, deși avem rezerve în ceea ce privește o parte din cea de-a doua categorie de jucători din cauza zarurilor. Jocul este foarte tactic și se simte ca un șah pe steroizi.

Este grozav faptul că jocul vine din start cu destul de multe scenarii în cutie – noi nu am apucat să le parcurgem pe toate pentru că ne-ar fi luat ceva timp, însă jucătorii înrăiți probabil le vor epuiza relativ rapid. Totuși, fiecare joc se va simți diferit chiar dacă harta este configurată la fel – pur și simplu pentru că deciziile luate vor fi diferite în funcție de cărțile de comandă disponibile și de adversar.

Concluzii

Star Wars: Bătălia de pe Hoth nu ne-a afectat în mod semnificativ părerea despre acest gen de jocuri – în continuare vom prefera un joc euro înaintea oricărui joc de război. Totuși, am apreciat faptul că setul de reguli este accesibil și o partidă durează în jur de 30 de minute – jocul este lejer și merge jucat chiar și în timpul săptămânii. Ne-am distrat doborându-ne trupele unul altuia și ne-au plăcut modul alert de joc, însă zarurile de bătălie pot fi o sursă de frustrare din punctul nostru de vedere.

Jocul poate fi jucat cu până la patru jucători însă ne îndoim că oferă o experiență suficient de satisfăcătoare având în vedere faptul că sunt doar două tabere beligerante. Noi am experimentat doar jocul în doi și suntem încrezători ca acesta este cel mai potrivit mod de joc, iar BGG pare să ne dea dreptate.

…și dacă e să oferim și un rating, Star Wars: Bătălia de pe Hoth primește nota 7.5/10 din partea noastră.

P.S. Dacă vreți să vedeți și un unboxing al jocului, am postat unul pe pagina noastră de Instagram, unde vă așteptăm cu conținut zilnic cu și despre board games!

View this post on Instagram

A post shared by OUR BOARDGAME STORY (@ourboardgamestory)

Disclaimer: Mulțumim celor de la Geekach România pentru oportunitate.

Articolul Rece ca gheața – Star Wars: Bătălia de pe Hoth [REVIEW] apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

Da… păi, avem de făcut o mărturisire înainte de a începe recenzia: nu am văzut nici un film din universul Star Wars. Nu am citit nici cărți, nici comics… nimic. Nada. Ați prins ideea. Așa că nu ne vom concentra pe tematică mai deloc – lăsăm experții să își dea cu părerea. Noi suntem aici să discutăm despre joc. Și da, Star Wars: Super Teams este într-adevăr ceva aparte.

Conceptul nu este nou, Sonic Super Teams fiind lansat în 2022. Nu l-am jucat așa că ne este greu să vă spunem dacă reimplementarea bazată pe universul Star Wars aduce schimbări semnificative în ceea ce privește gameplay-ul. Ceea ce este important însă este că jocul este disponibil în limba română, fiind una dintre localizările cu care Geekach și-a făcut intrarea pe piața din România. Ceea ce, evident, nu poate decât să ne bucure: numărul în creștere al titlurilor localizate nu poate să însemne decât ca hobby-ul prinde rădăcini din ce în ce mai puternice în inimile românilor.

Artă și componente

Nu ar fi foarte multe de spus în ceea ce privește prezentarea jocului. Calitatea cărților și a cutiei nu este spectaculoasă și nici planșa de joc nu iese neapărat în evidență, însă Star Wars: Super Teams vine cu ceva ce nu prea regăsim în jocurile vândute în retail: miniaturi. Ba mai mult, ele sunt și pictate pentru a face mai ușoară identificarea pieselor fiecărui jucător. A fost cu adevărat o surpriză plăcută având în vedere prețul jocului. Bine, nu e ca și cum avem parte de sute de componente în cutie: e vorba de planșa de joc, pachetul de cărți și cele opt nave spațiale.

În ceea ce privește aspectul, Star Wars: Super Teams stă foarte bine. Schema de culori bazată pe albastru și roșu arată foarte bine și ajută la imersiunea jucătorilor în cadrul tematic al jocului. Pe planșa de joc nu vom regăsi nimic altceva în afară de navele spațiale ale jucătorilor și eventual cărțile bonus, așadar acesta este un aspect destul de important.

Despre joc, pe scurt

Scopul jucătorilor este să ajungă primii la linia de sosire. Simplu, nu-i așa? Star Wars: Super Teams suportă un număr de doi până la patru jucători. Sunt patru culori disponibile și fiecare își va alege una la începutul jocului, însă echipele propriu-zise vor apărea doar în jocul cu patru jucători, când aceștia se vor grupa doi câte doi.

Pe tura ta trebuie să joci o carte care determină numărul de poziții cu care o navă spațială se mută pe hartă. Și atenție, am spus „o navă spațială”, nu „nava ta spațială”… și acesta este elementul care aduce tot farmecul jocului și totodată sursa de interacțiune permanentă dintre jucători. Fiecare carte are o anumită culoare și o valoare cuprinsă între 1 și 6, iar odată jucată va deplasa o miniatură de aceeași culoare. Dar asta nu e tot: proprietarul navei spațiale poate interveni cu o carte bonus, iar astfel lucrurile pot deveni și mai interesante. 🙂 Ah… și am menționat spațiile speciale? Unele îți permit să tragi o carte bonus în mână, altele sunt câmpuri de meteoriți care te încetinesc, altele reprezintă porți către hiperspațiu și viteze amețitoare… depinde de tine cum profiți de ele.

Impresii

Ca să fim sinceri, nu aveam așteptări foarte mari în ceea ce privește jocul. Părea mult prea simplu pentru gusturile noastre și pe deasupră părea să fie doar o versiune simplificată a Heat. Dar ne bucurăm că ne-a fost demonstrat contrariul. Jocul ne-a ținut în priză permanent și a fost chiar distractiv modul în care încercam să stricăm planurile celuilalt. Dar asta este o sabie cu două tăișuri. Știți vorba cântecului: „e posibil s-o dai dar e probabil s-o iei” – și se poate întâmpla când ți-e lumea mai dragă…

Un alt avantaj este durata scurtă de joc: nu ne-a luat niciodată mai mult de jumătate de oră să ajungem în partea cealaltă a pistei. De asemenea, nu ne-a deranjat deloc jocul în doi… ba dimpotrivă: ni s-a părut mult mai interesant atunci când controlam două culori în loc de una.

Dar nu totul este curcubee și unicorni, iar acesta este principalul motiv pentru care nu privim jocul ca unul serios ci mai mult ca unul pe care îl jucăm doar ca să ne distrăm: cărțile sunt trase în mână în mod aleatoriu, deci și modul în care decurge jocul este cam la fel. Este destul de frustrant când ai doar cărțile adversarului în mână sau când îți vezi nava mutată fix pe câmpul de meteoriți pe care voiai să îl eviți. Cu toate acestea este un joc reușit.

Concluzii

Nu ar mai fi foarte multe de zis. Nu suntem fani Star Wars așa că tematica jocului nu ne-a dat pe spate, însă este un racing game reușit, cu reguli suficient de simple astfel încât să poată fi jucat atât de către gameri experimentați cât și de către copii. În general nu ne plac jocurile în care nu prea îți poți face planuri. Acesta nu este vreo minune, însă este suficient de tactic încât să fie plăcut, iar interacțiunea dintre jucători (atât pozitivă cât și negativă) este un mare plus. Nota 7.5/10 din partea noastră.

P.S. Dacă vreți să vedeți și un unboxing al jocului, am postat unul pe pagina noastră de Instagram, unde vă așteptăm cu conținut zilnic cu și despre board games!

View this post on Instagram

A post shared by OUR BOARDGAME STORY (@ourboardgamestory)

Disclaimer: Mulțumim celor de la Geekach România pentru oportunitate.

Articolul Peripeții prin spațiu – Star Wars: Super Teams [REVIEW] apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

Da, ați citit bine. Este o expresie celebră din universul Dune creat de Frank Herbert, cu care trebuie să recunoaștem că nu suntem chiar la curent. Cărțile încă așteaptă cuminți pe raft și nu am reușit nici până acum să ne facem timp să ne uităm la filme, dar hei! Avem și board games în același univers, deci haideți să începem de aici. Azi vorbim despre Dune: Imperiul – Revolta, recent localizat în limba română de către cei de la Regatul Jocurilor.

Jocul ocupă un foarte respectabil loc 11 în top 100 BGG, ceea ce ne-a făcut cu atât mai curioși de a-l încerca. Fratele său mai mare (Dune: Imperium, disponibil doar în limba engleză) se află pe locul 6. Cele două sunt foarte similare (și extensiile sunt compatibile cu ambele), deci lansarea jocului de față la atât de mică distanță față de primul va rămâne un mic mister. Cert e că ambele au succes, deci se pară că toată lumea e fericită. Asta e ceea ce contează până la urmă.

Artă și componente

Să revenim deci la ale noastre. Ca s-o spunem pe aia dreaptă, Dune: Imperiul – Revolta probabil că nu va câștiga niciun premiu pentru artă și nici pentru calitatea componentelor. Bine, e drept că nici Arrakis nu e vreun paradis luxuriant așa că s-a lucrat cu „materialul clientului”. Măcar iconografia este ușor de înțeles, ceea ce face navigarea prin grămada de simboluri ceva mai ușoară. Calitatea producției nu este extraordinară: jocul vine cu clasicele cuburi de lemn, iar cărțile folosesc un carton de calitate medie (măcar sunt rezistente).

Insertul de carton e și el mediocru, însă pare că poate acomoda și niște extensii în cazul în care doriți să le țineți în aceeași cutie cu jocul de bază. Pe de altă parte, am fost surprinși să găsim în cutie și miniaturi pentru viermii de nisip, iar pentru cei care își doresc și mai multe există și un upgrade pack care duc experiența la un alt nivel. Deci per total stăm bine, avem opțiuni.

Un lucru care ne-a deranjat e regulamentul – sau regulamentele, mai bine zis. Jocul vine cu nu mai puțin de reviste și foițe care conțin regulile pentru joc și pentru diferitele moduri alternative. Nu am înțeles de ce nu puteau fi grupate într-un singur loc, dar asta e viața. Informația putea fi de asemenea structurată ceva mai bine (trebuia să stăm constant cu regulamentul lângă noi mai ales când jucam în doi). Pe de altă parte traducerea este reușită, iar din ce am înțeles merge pe aceeași linie cu ediția în limba română a cărților, lucru pe care fanii îl vor aprecia cu siguranță.

Despre joc, pe scurt

Acum să ne uităm la ce ne interesează pe noi cel mai mult: cum merge jocul. Păi, pare foarte simplu: se joacă un număr nedefinit de runde până cineva obține 10 puncte. Da, am zis „pare” – nu este atât de simplu, de fapt… și asta pentru că pe parcurs vor fi O GRĂMADĂ de răsturnări de situație. Fiecare rundă decurge în mod similar: jucătorii joacă câte o carte, își plasează pe rând cei doi (sau chiar trei) agenți pe spațiile de acțiune și apoi le execută. Înainte de își încheia faza de acțiuni fiecare jucător are posibilitatea de a-și folosi cărțile rămase în mână pentru a achiziționa noi cărți din piață. Eh, și aici începe partea interesantă… pentru că urmează conflictul. Toată lumea trebuie să fie pregătită pentru că recompensele nu sunt de ignorat (mai ales în ultimele runde).

Avem așa deci de-a face cu un joc bazat pe plasare de muncitori (worker placement) și construirea pachetului de cărți (deck building) – aceeași combinație pe care o regăsim și în Lost Ruins of Arnak (unul dintre favoritele noastre). Acțiunile posibile sunt în general scurte și la obiect și totul se joacă „la vedere” (nu există mecanismul de descoperire prezent și în Arnak) – asta înseamnă că jucătorii au posibilitatea de a-și planifica acțiunile în mod corespunzător (sau să reacționeze la cele executate de adversari). Un alt aspect important este și cel al relațiilor diplomatice cu cele patru facțiuni principale de pe Arrakis: avansul pe cele patru track-uri oferă puncte de victorie prețioase și deschide noi posibilități.

Impresii

Chiar dacă cărțile nu ni s-au părut atât de interesante precum ne-am fi așteptat, este foarte interesant cum acestea limitează locațiile în care pot fi trimiși muncitorii în faza de acțiuni. De asemenea, modul în care jucătorii iși achiziționează cărți noi este delicios și adaugă o nouă dimensiune jocului. Cărțile rămase în mână după plasarea muncitorilor sunt folosite pentru valoarea lor în puncte de Convingere (sau chiar forță militară adițională), ulterior cheltuite pentru alegerea unor cărți noi în pachetul propriu. Convingerea nu se păstrează de la o rundă la alta, așa că modul în care fiecare jucător își administrează cărțile este extrem de important în economia jocului.

După cum am menționat și anterior, conflictele sunt o parte integrantă în Dune: Imperiul – Revolta… deci nu sunt de neglijat. Există două tipuri de unități care pot fi aruncate în luptă: trupe (valorând două puncte de putere militară) și viermii de nisip (valorând trei). Cei din urmă sunt mai greu de obținut, însă pe lângă faptul că sunt mai puternici ei mai dublează si recompensele obținute în urma bătăliei (și atenție, vorbim inclusiv de puncte de victorie aici).

Un alt lucru care ne-a plăcut mult este elementul surpriză introdus de cărțile Intrigă: există tensiune constantă în jurul mesei mai ales în timpul conflictelor, și asta pentru că nu se știe niciodată pe deplin cum adversarii iți dozează puterea militară pentru a obține victoria.

Jocul în doi

Nu în ultimul rând, vrem să menționăm și modul de joc pentru doi jucători… și trebuie să spunem că nu suntem mari fani ai jucătorilor neutri, mai ales dacă aceștia necesită un grad ridicat de mentenanță. Trebuie totuși să recunoaștem că în cazul acesta rivalul își face treaba cu prisosință, iar experienșa este destul de apropiată cu cea a unui joc în 3. Din păcate însă, acesta se încarează în categoria pe care am menționat-o mai devreme: folosirea pachetului de cărți rival necesită mulți pași de mentenanță care nu sunt tocmai plăcuți (iar unele efecte nu sunt atât de bine explicate). Există și o soluție, însă: aplicația Dire Wolf Game Room – noi am dorit să jucăm jocul exact așa cum vine, însă este o alternativă bună pentru a face jocul în doi mai ușor de gestionat.

Concluzii

Chiar dacă nu suntem atât de familiar cu universul în care are loc acțiunea jocului și nici nu suntem impresionați de prezentare, trebuie menționat că acesta este solid din punct de vedere mecanic. Partea de conflict poate să nu fie pentru toată lumea, iar modul de joc în doi necesită o aplicație pentru a fi mai plăcut, însă experiența cu trei sau patru jucători poate fi una specială. Îl recomandăm atât pentru fanii Dune cât și amatorilor de jocuri mai complexe. Dune: Imperiul – Revolta primește nota 8/10 din partea noastră.

P.S. Dacă vreți să vedeți și un unboxing al jocului, am postat unul pe pagina noastră de Instagram, unde vă așteptăm cu conținut zilnic cu și despre board games!

View this post on Instagram

A post shared by OUR BOARDGAME STORY (@ourboardgamestory)

Disclaimer: Mulțumim celor de la Regatul Jocurilor pentru oportunitate.

Articolul Dune: Imperiul – Revolta, sau de ce mirodenia trebuie să curgă [REVIEW] apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

Poate suna ciudat (nu „poate”, ci „sigur”), însă avem 7 copii de Patchwork în colecție. Da, 7. Nu știm dacă edițiile bazate pe folclorul anumitor țări au avut succesul scontat, însă nouă ne-a făcut plăcere să descoperim motivele tradiționale (plus că jocul este foarte simpatic) așa că le-am luat. Ah, și să nu uităm de edițiile de Crăciun, Halloween și Valentine’s Day: clasice. Dar nu despre acestea vom vorbi astăzi, ci despre ediția care celebrează 10 ani de la lansarea jocului: mai exact, despre varianta în limba română, recent localizată de către Asmodee România.

Dacă ai jucat vreodată board games atunci probabil că ai auzit despre Patchwork – dacă nu, nu îți face griji: suntem aici să te ajutăm. A fost conceput de către unul dintre marii designeri din domeniu, Uwe Rosenberg – da, mintea care stă și în spatele unor alte titluri celebre precum Agricola sau Fields of Arle. Patchwork este unul dintre design-urile lui mai simpluțe, însă nouă ni se pare cam cel mai reușit. Jocul este destinat exclusiv pentru doi jucători, are un set de reguli foarte accesibil și probabil că acesta este unul dintre motivele pentru care va dăinui în timp. Iată, marcăm cea de-a zecea aniversare.

Artă și componente

Probabil vă întrebați ce este atât de special la această ediție aniversară. Păi, nu mare lucru – nu vine cu nimic fancy din punct de vedere al componentelor și nici cu schimbări semnificative din punct de vedere mecanic. Avem însă parte de un mod solo, niște piese rebalansate și un nou look cu modele abstracte, care nouă ne place mult. Piesele de carton sunt de o grosime rezonabilă și nu vor fi probleme de durabilitate, însă nici nu rup gura târgului. Totuși, pionii jucătorilor și cel de marcare sunt foarte drăguți și tematici (o îmbunătățire față de vechile versiuni). Am putea să spunem că aceasta este noua ediție retail a jocului, pentru că cea veche oricum era foarte greu de găsit. Dacă ar fi să mai menționăm un avantaj este cel al limbii: jocul este tradus în limba română ceea ce îl face mult mai accesibil pentru piața locală.

Impresii

După cum menționam anterior, jocul este foarte simplu. Regulile pot și învățate și explicate în maxim 10 minute, iar setup-ul durează și el foarte puțin: piesele sunt așezate aleatoriu în formă de cerc, iar marcatorul în formă de mașină de cusut se așează lângă piesa 2×1. Jucătorii reprezintă croitori care au un singur scop: să își completeze cuverturile (mă rog, să termine jocul cu cât mai spații lipsă). Cam asta e tot… în aparență. Și zic „în aparență”, pentru că jocul oferă mult mai mult de atât: fiecare piesă plasată pe planșă are un cost în timp și în… nasturi („valuta” jocului).

Costul în timp se măsoară pe așa-zisa planșă de întrecere, unde pionii celor doi jucători avansează către finalul track-ului – așadar, doar un anumit număr de piese vor ajunge pe planșa fiecărui jucător. Este important de menționat că unele piese oferă și un income de nasturi de îndată ce anumite spații de pe planșa comună sunt depășite.

Ziceam mai devreme că scopul jucătorilor e să aibă cât mai puține spații libere în cuvertura lor. Acest aspect este foarte important, pentru că fiecare spațiu va aduce o penalizare de 2 puncte din scorul final. Vestea bună este că nasturii punctează pozitiv. 🙂

Pe tura lor, jucătorii au doar două opțiuni: fie să aleagă una dintre piesele din fața mașinii de cusut, să o plătească și să o adauge pe planșa proprie, fie să își avanseze pionul în fața adversarului în schimbul a unui nasture per mutare. A doua opțiune este aleasă destul de des din cauza faptului că doar cele trei piese din fața mașinii de cusut sunt accesibile, iar ele pot să nu fie ieftine (mda, există clar o dependență de noroc, care reprezintă principalul minus al jocului). Nasturii nu sunt nici ei foarte ușor de obținut, așadar fiecare alegere este importantă.

Concluzii

Ca să sumarizăm, nouă de place Patchwork dintr-un motiv foarte simplu: oferă multe decizii interesante într-o perioadă foarte scurtă de timp. Întotdeauna trebuie să îți drămuiești foarte bine resursele și să urmărești piesele disponibile în market, iar acesta este unul dintre jocurile în care e foarte bine să fii ultimul. Jocul nu vine cu o calitate a producției strălucitoare, unele ture pot fi puțin frustrante iar scorurile negative sunt o realitate, însă pentru noi Patchwork rămâne un joc simpatic pe care îl jucăm cu plăcere. Îi acordăm nota 7.5/10.

Voi ați jucat Patchwork?

P.S. Vă așteptăm cu drag să ne urmăriți și pe Instagram, unde vă așteptăm cu mult mai mult conținut.

Disclaimer: Cei de la Asmodee România ne-au oferit a copie a jocului pentru review.

Articolul Patchwork – Ediția Aniversară de 10 ani [REVIEW] apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

Cred că nimeni nu se așteaptă ca un joc de levate să spună o poveste – e pur și simplu nevoie de mult mai mult din punct de vedere mecanic. Totuși, Frăția Inelului: Jocul de cărți este unul dintre puținele care reușește să o facă într-un mod cât de cât coerent. Dacă ați jucat The Crew atunci știți deja despre ce vorbim. Ei bine, este unul dintre cele mai hyped jocuri ale începutului de an, și oarecum pe bună dreptate: toată lumea a auzit măcar o dată de Stăpânul Inelelor. Ne bucurăm să vedem că versiunea în limba română a jocului a fost lansată deodată cu cea internațională și pe această cale dorim să îi felicităm pe cei de la Gameology – sperăm să vedem acest model urmat cât mai des.

Nu putem discuta foarte multe despre componentele jocului pentru că este un joc de cărți până la urmă, însă am fost plăcut surprinși de calitatea acestora – atât cărțile cât și cele câteva piese de lemn arată și se simt excelent în mână. Un potențial minus este că nu pare să fie destul loc și pentru sleeves în cutie.

Există nenumărate jocuri bazate pe mecanica numită trick-taking (sau jocuri de levate așa cum mai sunt numite pe la noi) și este greu ca acestea să mai aducă ceva nou pentru cei deja experimentați. Totuși, am observat un lucru interesant când vine vorba de acesta: nu există atu (sau tromf), cu excepția unei singure cărți. Jucătorul care joacă cartea reprezentând Unicul Inel (The One Ring) poate decide dacă câștigă levata sau nu.

Impresii

Pachetul de joc cuprinde obișnuitele cărți cu numere în 5 suite, însă asta nu e tot. Veți mai găsi și o grămadă de cărți auxiliare și cu personaje, si asta pentru că jocul cuprinde mai multe capitole, fiecare cu particularitățile și provocările lui. Povestea este cam rigidă la început (în special când sunt mai puțini jucători la masă) din cauză că nu prea există flexibilitate în ceea ce privește alegerea personajelor. Asta nu ar fi neapărat o problemă de rejucabilitate pentru că oricum veți primi cărți diferite în mână de fiecare dată, însă jucarea aceluiași scenariu de mai multe ori cu fix aceleași personaje are potențialul de a deveni monotonă. O veste bună e că există mult mai multe alegeri odată ce avansați prin poveste, așadar totul e bine până la urmă.

Că tot veni vorba, jocul este cu adevărat provocator – nu o dată am ajuns să ne scărpinăm în cap ca să ne dăm seama cum ducem scenariul la bun sfârșit. Noi am ajuns la scenariul 11 după 21 de partide, ceea ce poate părea puțin. Totuși, există oportunități de a face o grămadă de mișcări inteligente pentru a depăși diferitele restricții ale jocului, ceea ce ne-a făcut să ne simțim foarte bine jucând. Stăpânul Inelelor are și magie, nu-i așa? 🙂 Știți cum se zice: nu contează doar destinația, contează și cu cine călătorești – așadar, personajele alese pentru fiecare scenariu pot conta enorm.

Jocul în doi

Când vine vorba de a juca ceva în doi jucători (adică mai tot timpul), preferăm să nu avem și un jucător neutru de administrat. Stâpănul Inelelor: Frăția Inelelor – Jocul de cărți (pfu, ce nume lung) conține așa ceva pentru a face posibil acest mod de joc. Jocul în doi se desfășoară cam la fel ca și cel în trei, însă cărțile pentru cel de-al treilea jucător se aranjează sub formă de piramidă pe masă, iar unul dintre ceilalți jucători o controlează. Piramida are doar o parte dintre cărți cu fața în sus (cam ca și în 7 Wonders: Duelul), deci chiar dacă jucatorii au ceva mai multe informații în timpul jocului deciziile luate în numele jucătorului neutru pot să fie destul de complicate.

Credem că jocul este puțin mai greu (dar poate și o idee mai fun) cu 3 sau 4 jucători, însă modul de joc pentru doi ne-a surprins plăcut așa că îl recomandăm. Depinde totuși și de preferințele voastre.

Concluzii

Este destul de greu să mai fim impresionați de un joc de levate, însă acesta ne-a lăsat o impresie plăcută. Este suficient de rapid, poate fi rejucat fără probleme chiar și după terminarea așa-zisei povești, arată foarte bine, iar scenariile sunt ingenioase și oferă o adevărată provocare pentru jucători. Nu în ultimul rând, tematica – cei familiarizați cu Stăpânul Inelelor vor fi cu adevărat încântați. Este unul dintre cele mai bune jocuri de levate pe care le-am încercat și primește nota 8 din partea noastră.

Voi l-ați încerca?

P.S. Vă așteptăm cu drag să ne urmăriți și pe Instagram, iar dacă vreți să vedeți și un unboxing iată-l mai jos:

View this post on Instagram

A post shared by OUR BOARDGAME STORY (@ourboardgamestory)

Disclaimer: Cei de la Gameology ne-au oferit a copie a jocului pentru review.

Articolul Stăpânul Inelelor: Frăția Inelului – Jocul de cărți [REVIEW] apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

Extensia promite și mai multă variabilitate pentru un joc din care deja poți scoate o grămadă de partide, iar ca și noutăți regăsim două clanuri noi, o mulțime de cărți (atât ritualuri, cât și specialiști și locuri sacre), dar și ceea ce pare să fie un nou track, Calea de Cristal (care dă și numele extensiei). Acestea vor putea fi integrate parțial ca module în jocul de bază.

Noi suntem destul de încântați de vești și abia așteptăm să încercăm și The Crystal Path. Sperăm că va aduce îmbunătățiri semnificative jocului, dar și că vom putea stoca toate componentele în cutia de bază. 🙂 Iar dacă voi doriți să citiți mai multe despre joc vă învităm să citiți atât primele noastre impresii, cât și recenzia.

Vezi această postare pe Instagram

O postare distribuită de OUR BOARDGAME STORY (@ourboardgamestory)

Vă așteptăm și pe Instagram!

Articolul Nanox Games anunță Evenfall: The Crystal Path apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

Noi am trișat puțin și nu am luat și cutia cu noi (v-am zis că spațiul e limitat), însă puteți fi fără grijă – jocul încape într-un buzunar mai mare. Acesta este și principalul motiv pentru care ne place foarte mult seria de jocuri compacte publicate de către cei de la Allplay.

Ca și integrare tematică, jocul nu oferă foarte multe, dar nici nu aveam așteptări foarte mari din acest punct de vedere pentru că totuși este un joc de cărți. Chiar dacă nu există o poveste care să introducă jucătorii în atmosferă, jocul vine cu o grafică superbă care pentru noi a reprezentat un mare plus. Iconografia este și ea destul de reușită, însă tabla de scor putea să aibă un design puțin mai intuitiv.

Cum se joacă?

În ceea ce privește gameplay-ul, Lunar este un joc bazat pe mecanica numită trick-taking: jucătorii joacă cărțile în mijlocul mesei, iar cea mai puternică combinație câștigă. Poate sună banal (pentru că toată lumea a jucat Război sau Cruce), însă nu este deloc așa: jocurile celor de la Allplay reușesc să aducă câte un twist interesant unor mecanici de altfel simple, iar Lunar nu face excepție. Jocul se poate juca atât în echipe de 2 jucători, cât și 1 vs 1, ceea ce înseamnă că vor fi jucate fix două combinații în fiecare mână.

Și aici vine partea interesantă: de obicei în jocurile cu trick-taking cărțile vin cu o suită și un rang – ei bine, aici nu, pentru că atât suita cât și rangul (fazele lunii) sunt imprimate pe cărți diferite! Jucătorii vor juca câte o carte din cele 12 din mână (6 suite și 6 ranguri), iar împreună cu partenerul (sau prin alegerea dintr-un display comun de cărți în cazul jocurilor în doi) vor forma combinația necesară unui trick. Ne-a plăcut acest aspect pentru că jocul încurajează astfel comunicarea (fără a scoate nici un cuvânt) dintre parteneri, iar fiecare carte jucată poate fi decisivă în ecuația jocului.

Ce credem despre el?

Și chiar dacă ceea ce am spus sună dramatic, este adevărat: fiecare carte contează, pentru că în Lunar poți fi pedepsit dacă ai o mână de cărți prea puternică. 🙂 Da, ai citit bine – cu cât duci mai multe mâini cu atât riști ca scorul tău sau al echipei să fie mai mic. Așadar, nu strică să îi mai lași și adversarului câte ceva – dar este foarte important să știi atât ce, cât și când. Jocul în doi este cu siguranță mai tactic, pentru că jucătorii își aleg cea de-a doua carte dintr-un display comun, ceea ce adaugă încă un factor de decizie. Eh, așa mai vii de acasă – mai că uităm de Uwe și Feld.

Chiar dacă totul sună foarte bine, jocul nu vine fără dezavantaje – o partidă se poate prelungi considerabil (mai ales în cazul jocurilor în 4), ceea ce poate deveni plictisitor pentru unii oameni. De asemenea, după partide repetate s-ar putea să te saturi să vezi numere pe cărți, indiferent de cât de bine arată. Noi l-am notat cu 7.5/10 și credem că va mai veni cu noi și cu alte ocazii.

…și, ce zici? Iei luna în bagaj?

Disclaimer: Am primit o copie a jocului de la publisher.

Pentru mai multe content ne puteți urmări și pe Instagram!

Articolul Te-ai gândit că poți băga luna în bagaj? Un review pentru Lunar apare prima dată în Gazeta Jocurilor.

Chiar dacă anunțul oficial a fost făcut în urmă cu câteva săpămâni (și avem și un entry pe BGG încă de pe atunci), vom afla din ce în ce mai multe pe măsură ce data lansării se apropie. Reef Project va fi lansat la Gen Con 2024 (1-4 august), cea mai importantă convenție cu și despre jocuri de societate din America de Nord. Fanii înrăiți nu vor avea însă răbdare, așadar Board & Dice au decis să organizeze un amplu eveniment de promovare în mediul online: Săptămâna Reef Project (Reef Project Week).

Ce înseamnă asta? Păi, putem vedea jocul în toată splendoarea lui în video-ul lui Jon Gets Games (împreună cu un tutorial în stilul caracteristic), putem citi deja regulamentul, iar cei care s-au abonat la newsletter-ul publisher-ului pot încerca un prototip al jocului prin programul Play & Pass. Ah, da – și aproape că uitasem: au fost puse la bătaie câteva copii ale jocului, care pot fi câștigate de către cei norocoși (citiți până la capăt). 🙂

Deci, nu putem fi decât încrezători că Board & Dice iși va respecta blazonul și ne va oferi un joc demn de a sta în colecție pentru mult timp de acum încolo: mecanici interesante avem, aspect frumos avem – așteptăm și primele reviews.

Și pentru că tot menționam de giveaways – am făcut echipă cu cei de la Board & Dice și puteți câștiga și voi o copie a jocului – tot ce trebuie să faceți e să urmații pașii din postarea noastră de mai jos. E important de menționat că sunt mai multe copii puse la bătaie (o serie de giveaways a început deja), deci pentru mai multe șanse nu ezitați să urmăriți canalele oficiale ale publisher-ului! 🙂

View this post on Instagram

A post shared by OUR BOARDGAME STORY (@ourboardgamestory)

Sa auzim numai de bine!

Articolul Board & Dice pregătește lansarea Reef Project apare prima dată în Gazeta Jocurilor.