Bunuri regale

Bunuri regale

Anul apariției: 2015

Nr. jucători: 2-4

Durata unui joc: 30 de minute

Designer: Alexander Pfister

Artist: Klemens Franz

Distribuitor: Lookout Spiele / Ludicus Games

Dependență de limbă: Nu este necesară traducerea jocului.

Designerul Alexander Pfister e specializat pe jocuri de strategie economică. Câteva dintre titlurile sale memorabile sunt Mombasa, Great Western Trail și Isle of Skye. Cel din urmă a și câștigat, în 2016, premiul Kennerspiel des Jahres, o distincție acordată cu precădere jocurilor mai complexe. Bunuri regale (nu legale, cu alea se ocupă unii de pe la teve) nu e un joc grandios, dimpotrivă, e rapid și portabil însă asemeni celor sus-menționate, e destul de complex. Un joc care încape în buzunar, nu ține mult și e totuși greu de explicat? Chiar așa. Hai să vedem de ce.

Chit că singurele sale componente sunt niște cărți de joc cu o iconografie destul de clară, faptul că ele au mai multe întrebuințări face Bunuri regale destul de dificil de înțeles de către un nou-venit în lumea jocurilor. Premisa e destul de simplă: ești un antreprenor ambițios, cu un singur angajat, care vrea să-și extindă cât mai mult afacerea. Ca situare în timp, ne aflăm undeva la trecrea dintre Renaștere și Revoluția Industrială. Drept urmare, începi cu o cărbunărie și îți adaugi ferme, ateliere și făbricuțe pentru a produce bunuri cât mai valoroase. Pe parcurs vei putea să-ți angajezi asistenți care să te ajute cu treaba, iar în cele din urmă te vei strădui să stochezi cât mai multe bunuri. Clădirile, asistenții și bunurile acumulate valorează puncte la finalul jocului. Bunuri regale e deci un engine builder destul de simplu. Deocamdată.

Doar că, fiecare carte de joc poate fi folosită în 3 feluri. În primul rând cărțile sunt clădirile despre care vorbeam, pe care le construiești, câte una pe tură, plătind costul lor în bunuri. Asta înseamnă că n-ai treabă cu jetoane și alte cele, ci că va trebui să folosești cărțile în sine drept bunuri de schimb. Fiecare carte are desenată pe spate o cutie: nu știi ce-i înăuntru. În momentul când una dintre clădirile tale produce ceva, vei așeza deasupra ei o carte din pachet, orizontal, cu fața în jos, pentru a marca creșterea stocului respectiv. Vorbim aici de flexibilitate. Asemeni cuburilor lucioase din Terraforming Mars, cărțile au altă valoare în funcție de clădirea pe care sunt plasate. Apoi, cărțile pot fi și resurse.

Pentru a pune în funcțiune mica ta industrie vei folosi resurse de la o piață comună și vei declanșa lanțul de producție jucând cărți din mână. Resursele sunt marcate grafic pe fiecare carte, ele în sine fiind destul de sugestive (cărămizile sunt roșii, grânele sunt galbene etc.). La începutul rundei se face piața, întorcându-se treptat câte o carte din pachet. Aici apare mecanica push your luck. Pentru că piața are două faze, iar producția se decide între ele, va trebui uneori să riști, sperând că vei obține resursa dorită. Ca precauție, muncitorul tău e destul de dibaci. Dacă ai resursele necesare, acesta va produce două bunuri. Dar dacă crezi că-ți va lipsi, să spunem, o lână, poți să-l lași să se descurce. Va face o românească, acoperind el, cumva, unul dintre costuri însă producția va avea de suferit. La nevoie, poți juca și cărți din mână ca resurse pentru a acoperi golurile.

Schema cu lanțul de producție e ceea ce face jocul un pic dificil pentru începători, dar interesant pe termen lung. Odată ce ai pus în funcțiune una dintre clădiri, vei putea suplimenta producția jucând cărți din mână. Cărbunăria e simplă: joci o carte de lemn, ea valorează un ban. Dar când ajungi la chestii mai sofisticate, gen geamgerie, care necesită o cherestea și o sticlă, lucrurile se complică. După câteva partide te vei prinde de mecanică însă din prima sunt cam multe informații de absorbit.

Ziceam că jocul nu ține mult. Când unul dintre jucători a cumpărat a 8-a clădire se mai face o rundă finală și apoi totalul. Bunuri regale e o reeditare a jocului Royal Goods (sub titlul nefericit Oh My Goods!) și asta e important fiindcă între timp s-au schimbat câteva reguli. În varianta veche, la runda finală erai constrâns să folosești doar clădirile active, deci una cu muncitor și câteva cu asistenți, dacă ai apucat să ți-i cumperi. Acum, poți declanșa lanțul de producție al oricărei clădiri pentru a face bani grei. Ca exemplu, o unitate de făină valorează 2 bani, dar dacă mai adaugi 1 cărbune la brutărie, o poți transforma în două unități de pâine în valoare de 4 bani fiecare! Pentru că 5 bani înseamnă un punct, bunurile stocate pot face diferența.

Ca aspect, jocul nu arată grozav deși aș spune că ilustrațiile clădirilor sunt mult mai bune decât ilustrațiile personajelor. Klemens Franz își face treaba, dar nu e momentul său de glorie. Isle of Skye arată mult mai bine. O chestie drăguță e că muncitorii și asistenții pot fi întorși pe cealaltă parte, deci tu alegi dacă sunt tipi sau tipe. Which is nice.

Per total, Bunuri regale e un joc bun, ideal de jucat între altele ce țin mai mult însă nu l-aș recomanda începătorilor. Motivul e discrepanța între cât de puține elemente are și cât de multe faci cu ele. Dacă nu te-ai hârșâit deja la Catan, poate e mai bine să începi de-acolo. Dacă vrei însă ceva dens, cu rejucabilitate mare, care să aibă un element de hazard (dar nu zaruri!), Bunuri regale e numai bun.

Plusuri: Ușor de transportat, rapid, rejucabilitate mare.

Minusuri: Aspect mediocru, interacțiune slabă între jucători, dificil de explicat relativ la numărul componentelor.

Bunuri regale a fost tradus și este distribuit în România de Ludicus Games și poate fi cumpărat de pe www.ludicus.ro, din librării și magazine partenere.