Introducere
Da, ați citit bine. Este o expresie celebră din universul Dune creat de Frank Herbert, cu care trebuie să recunoaștem că nu suntem chiar la curent. Cărțile încă așteaptă cuminți pe raft și nu am reușit nici până acum să ne facem timp să ne uităm la filme, dar hei! Avem și board games în același univers, deci haideți să începem de aici. Azi vorbim despre Dune: Imperiul – Revolta, recent localizat în limba română de către cei de la Regatul Jocurilor.
Jocul ocupă un foarte respectabil loc 11 în top 100 BGG, ceea ce ne-a făcut cu atât mai curioși de a-l încerca. Fratele său mai mare (Dune: Imperium, disponibil doar în limba engleză) se află pe locul 6. Cele două sunt foarte similare (și extensiile sunt compatibile cu ambele), deci lansarea jocului de față la atât de mică distanță față de primul va rămâne un mic mister. Cert e că ambele au succes, deci se pară că toată lumea e fericită. Asta e ceea ce contează până la urmă.
Artă și componente
Să revenim deci la ale noastre. Ca s-o spunem pe aia dreaptă, Dune: Imperiul – Revolta probabil că nu va câștiga niciun premiu pentru artă și nici pentru calitatea componentelor. Bine, e drept că nici Arrakis nu e vreun paradis luxuriant așa că s-a lucrat cu „materialul clientului”. Măcar iconografia este ușor de înțeles, ceea ce face navigarea prin grămada de simboluri ceva mai ușoară. Calitatea producției nu este extraordinară: jocul vine cu clasicele cuburi de lemn, iar cărțile folosesc un carton de calitate medie (măcar sunt rezistente).
Insertul de carton e și el mediocru, însă pare că poate acomoda și niște extensii în cazul în care doriți să le țineți în aceeași cutie cu jocul de bază. Pe de altă parte, am fost surprinși să găsim în cutie și miniaturi pentru viermii de nisip, iar pentru cei care își doresc și mai multe există și un upgrade pack care duc experiența la un alt nivel. Deci per total stăm bine, avem opțiuni.
Un lucru care ne-a deranjat e regulamentul – sau regulamentele, mai bine zis. Jocul vine cu nu mai puțin de reviste și foițe care conțin regulile pentru joc și pentru diferitele moduri alternative. Nu am înțeles de ce nu puteau fi grupate într-un singur loc, dar asta e viața. Informația putea fi de asemenea structurată ceva mai bine (trebuia să stăm constant cu regulamentul lângă noi mai ales când jucam în doi). Pe de altă parte traducerea este reușită, iar din ce am înțeles merge pe aceeași linie cu ediția în limba română a cărților, lucru pe care fanii îl vor aprecia cu siguranță.
Despre joc, pe scurt
Acum să ne uităm la ce ne interesează pe noi cel mai mult: cum merge jocul. Păi, pare foarte simplu: se joacă un număr nedefinit de runde până cineva obține 10 puncte. Da, am zis „pare” – nu este atât de simplu, de fapt… și asta pentru că pe parcurs vor fi O GRĂMADĂ de răsturnări de situație. Fiecare rundă decurge în mod similar: jucătorii joacă câte o carte, își plasează pe rând cei doi (sau chiar trei) agenți pe spațiile de acțiune și apoi le execută. Înainte de își încheia faza de acțiuni fiecare jucător are posibilitatea de a-și folosi cărțile rămase în mână pentru a achiziționa noi cărți din piață. Eh, și aici începe partea interesantă… pentru că urmează conflictul. Toată lumea trebuie să fie pregătită pentru că recompensele nu sunt de ignorat (mai ales în ultimele runde).
Avem așa deci de-a face cu un joc bazat pe plasare de muncitori (worker placement) și construirea pachetului de cărți (deck building) – aceeași combinație pe care o regăsim și în Lost Ruins of Arnak (unul dintre favoritele noastre). Acțiunile posibile sunt în general scurte și la obiect și totul se joacă „la vedere” (nu există mecanismul de descoperire prezent și în Arnak) – asta înseamnă că jucătorii au posibilitatea de a-și planifica acțiunile în mod corespunzător (sau să reacționeze la cele executate de adversari). Un alt aspect important este și cel al relațiilor diplomatice cu cele patru facțiuni principale de pe Arrakis: avansul pe cele patru track-uri oferă puncte de victorie prețioase și deschide noi posibilități.
Impresii
Chiar dacă cărțile nu ni s-au părut atât de interesante precum ne-am fi așteptat, este foarte interesant cum acestea limitează locațiile în care pot fi trimiși muncitorii în faza de acțiuni. De asemenea, modul în care jucătorii iși achiziționează cărți noi este delicios și adaugă o nouă dimensiune jocului. Cărțile rămase în mână după plasarea muncitorilor sunt folosite pentru valoarea lor în puncte de Convingere (sau chiar forță militară adițională), ulterior cheltuite pentru alegerea unor cărți noi în pachetul propriu. Convingerea nu se păstrează de la o rundă la alta, așa că modul în care fiecare jucător își administrează cărțile este extrem de important în economia jocului.
După cum am menționat și anterior, conflictele sunt o parte integrantă în Dune: Imperiul – Revolta… deci nu sunt de neglijat. Există două tipuri de unități care pot fi aruncate în luptă: trupe (valorând două puncte de putere militară) și viermii de nisip (valorând trei). Cei din urmă sunt mai greu de obținut, însă pe lângă faptul că sunt mai puternici ei mai dublează si recompensele obținute în urma bătăliei (și atenție, vorbim inclusiv de puncte de victorie aici).
Un alt lucru care ne-a plăcut mult este elementul surpriză introdus de cărțile Intrigă: există tensiune constantă în jurul mesei mai ales în timpul conflictelor, și asta pentru că nu se știe niciodată pe deplin cum adversarii iți dozează puterea militară pentru a obține victoria.
Jocul în doi
Nu în ultimul rând, vrem să menționăm și modul de joc pentru doi jucători… și trebuie să spunem că nu suntem mari fani ai jucătorilor neutri, mai ales dacă aceștia necesită un grad ridicat de mentenanță. Trebuie totuși să recunoaștem că în cazul acesta rivalul își face treaba cu prisosință, iar experienșa este destul de apropiată cu cea a unui joc în 3. Din păcate însă, acesta se încarează în categoria pe care am menționat-o mai devreme: folosirea pachetului de cărți rival necesită mulți pași de mentenanță care nu sunt tocmai plăcuți (iar unele efecte nu sunt atât de bine explicate). Există și o soluție, însă: aplicația Dire Wolf Game Room – noi am dorit să jucăm jocul exact așa cum vine, însă este o alternativă bună pentru a face jocul în doi mai ușor de gestionat.
Concluzii
Chiar dacă nu suntem atât de familiar cu universul în care are loc acțiunea jocului și nici nu suntem impresionați de prezentare, trebuie menționat că acesta este solid din punct de vedere mecanic. Partea de conflict poate să nu fie pentru toată lumea, iar modul de joc în doi necesită o aplicație pentru a fi mai plăcut, însă experiența cu trei sau patru jucători poate fi una specială. Îl recomandăm atât pentru fanii Dune cât și amatorilor de jocuri mai complexe. Dune: Imperiul – Revolta primește nota 8/10 din partea noastră.
P.S. Dacă vreți să vedeți și un unboxing al jocului, am postat unul pe pagina noastră de Instagram, unde vă așteptăm cu conținut zilnic cu și despre board games!
Disclaimer: Mulțumim celor de la Regatul Jocurilor pentru oportunitate.
