Reţeaua energetică

REŢEAUA ENERGETICĂ

Anul apariţiei: 2004

Nr. jucători: 2-6

Durata unui joc: 120 minute

Designer: Friedemann Friese

Dependenţă de limbă: Nu este necesară traducerea jocului

Distribuitor: Ideal Board Games/Rio Grande Games

Friedemann Friese, designerul jocului Reţeaua energetică, e un tip ciudat. Are părul verde şi îşi începe denumirile tuturor jocurilor cu litera „F”(titlul original al Reţelei energetice e Funkenschlag). Majoritatea jocurilor lui au şi coperta cu diferite teme de verde. Dar asta e mai puţin important, important e că jocul Reţeaua energetică e un joc bun, dacă nu chiar foarte bun.

Tema jocului reiese din titlu, jucătorii vor cumpăra centrale electrice şi vor alimenta oraşe cu energie. Jucătorii vor licita pentru a obţine centralele, deci fiecare centrală poate ajunge la preţuri diferite în funcţie de joc, doar preţul de pornire al licitaţiei e acelaşi. Dar pentru ca o centrală să funcţioneze, ea are nevoie de materii prime, numite resurse. Şi aici vine partea frumoasă a jocului, Reţeaua energetică are o piaţă de resurse absolut genial gândită. Preţul creşte şi scade în funcţie de cerere, singurul dezavantaj fiind că necesită destul de multă atenţie din partea jucătorilor. De asemenea, un pic cam multă atenţie necesită şi piaţa de centrale, regulile de completare a pieţei cu centrale noi se schimbă pe parcursul jocului.. Din păcate regulamentul e unul destul de prost scris, dacă nu aveţi un jucător experimentat la masă, nu veţi reuşi să jucaţi corect din prima. Completarea resurselor şi a pieţei de centrale vă vor da destul de multe bătăi de cap la început, dar după ce treceţi de perioada de învăţare, Reţeaua energetică e un joc extraordinar.

Va trebui să treceţi şi peste aspectul oarecum ciudat al jocului. Banii arată ca banii dintr-o imitaţie ieftină de Monopoly, cutia nu are compartimentări şi pare la fel ca banii, ieftină. Despre tabla de joc şi cărţile cu centrale părerile sunt împărţite, eu zic că arată bine şi sunt rezistente. Piesele de joc sunt din lemn, asemănătoare cu multe altele din jocuri europene, arată bine şi se folosesc într-un mod plăcut. Aspectul e unul din lucrurile care ţine departe mulţi jucători de Reţeaua energetică, dar nu ar trebui să fie singurul. Jocul nu este pentru oricine, în faza avansată a jocului sunt necesare destul de multe calcule(doar adunări şi scăderi, nu vă gândiţi la radicali şi integrale), iar cei care preferă jocurile uşoare, de petrecere nu vor rezista. Din acest motiv, multă lume joacă Reţeaua energetică folosind un calculator de buzunar, se poate juca fără probleme şi fără, dar vă poate ajuta să scutiţi nişte timp în cazul în care aveţi jucători mai „înceţi”.

Un lucru foarte important, pe care nu l-am menţionat mai sus e că în timpul jocului liderul e sabotat de joc. Jucătorul care alimentează cele mai multe oraşe e faultat direct de către joc, neavând prioritate în cumpărarea materialelor ieftine şi în extinderea reţelei de oraşe alimentate, asftel că jocul va fi unul echilibrat până aproape de finalul lui, putând apărea în orice moment o răsturnare de situaţie.

Deşi din recenzia făcută poate părea că am dat o tentă negativă jocului, vă asigur că nu e deloc aşa, Reţeaua energetică nu e degeaba pe primele locuri în topul jocurilor de societate de pe boardgamegeek. Pe lângă micile lipsuri estetice şi din structurarea regulamentului, Reţeaua energetică poate fi jucat de oricine, chiar şi de jucători începători, doar că veţi învăţa să-l apreciaţi mai tare doar după un număr de jocuri. Jocul se poate juca bine în 2 jucători, durata lui fiind un pic mai mică în acest caz, dar e recomandat să îl jucaţi de la 3 jucători în sus.

Reţeaua energetică, deşi nu e un joc dependent de limbă, a apărut şi în limba română, fiind distribuit de Ideal Board Games.

Plusuri: Mecanică de joc foarte bună, echilibrat, grad de rejucabilitate foarte mare, piaţa de resurse absolut genială.

Minusuri: Regulamentul dificil, aspectul banilor şi al cutiei, nu e un joc pentru începători.