Russian Railroads
Anul apariţiei: 2013
Nr. jucători: 2 − 4
Durata unui joc: 120 minute
Designer: Helmut Ohley, Leonhard “Lonny” Orgler
Dependenţă de limbă: Nu este necesară traducerea jocului
Distribuitor: Hans im Gluck, Z-Man
Russian Railroads e un joc bazat pe plasarea de muncitori, în care scopul este (nu vă aşteptaţi la asta!) să faceţi cele mai multe puncte de victorie. Jocul s-a lansat la Essen 2013 şi marchează o revenire a distribuitorului Hans im Gluck la jocuri complexe, după câţiva ani în care s-au bazat doar pe titluri uşurele.
Primul lucru care se observă e grafica bună a cutiei şi a jocului în general. Componentele sunt solide, din carton gros, iar piesele din lemn sunt diferite de clasicele cuburi, şinele fiind chiar drăguţe. Regulamentul e foarte bine scris, jocul nu e unul simplu, dar se învaţă foarte uşor. Simbolizarea grafică din timpul jocului face ca, odată învăţat jocul, să nu mai aveţi nevoie de regulament, lucru care îl apreciez foarte mult şi primul joc la fel de bine reprezentat grafic care îmi vine în minte e Tzolk’in: Calendarul Maiaş.
Tematic, jucătorii trebuie să construiască linii de cale ferată între Moscova şi Vladivostok, Sankt Petersburg sau Kiev şi să aibă locomotive suficient de puternice pentru a circula pe ele şi/sau să dezvolte industria construind fabrici. Fiecare jucător are câte o tablă de joc pe care-şi marchează progresul, iar la prima vedere pare un joc în care interacţiunea între jucători este redusă. Nu este deloc aşa, cu toate că interacţiunea se reduce la ocuparea locurilor bune de pe tabla centrală, lucrul ăsta se simte mai tare ca în alte jocuri cu plasare de jucători. Tema nu este însă foarte bine reprezentată, multe acţiuni neavând altă explicaţie în afară de creşterea numărului de puncte de victorie. Cu toate astea, jocul e foarte plăcut şi, cu toate că nu aduce neaparat ceva nou ca gameplay faţă de alte jocuri cu plasare de muncitori, e foarte bine construit şi merge fluid. Russian Railroads e un joc complex în care şansele de analysis paralysis sunt scăzute, jucătorii luând, în general, repede deciziile în funcţie de spaţiile de acţiune disponibile. Vei fi tot jocul cu senzaţia că n-ai făcut destul, că ai greşit ceva, că nu le poţi face pe toate. Poate părea frustrant, într-o mică măsură chiar e, dar e o parte importantă din jocurile cu complexitate peste medie.
Russian Railroads se joacă la fel de bine în 2, 3 sau 4 jucători, lucru destul de rar la jocurile complexe. Nu e nici prea lung, nici prea scurt, cu toate că majoritatea jucătorilor rămân cu impresia că dacă mai aveau o tură, luau avans mai mare.
Rejucabilitatea este dată de prezenţa aleatorie a inginerilor şi a cărţilor cu bonus de final de joc. Inginerii pot fi cumpăraţi de jucători şi le vor da acces unic la acţiunile lor, ei nefiind disponibil altora decât “angajatorului”. Cu toate că pentru a câştiga jocul se poate merge doar pe 3-4 strategii, felul în care inginerii disponibili influenţează alegerea acestora face ca jocul să aibă o rejucabilitate suficient de mare.
Cum spuneam mai sus, jocul e unul uşor de învăţat, dar greu de stăpânit, iar asta, cumulat cu faptul că arată foarte bine şi e echilibrat (e nevoie de cel puţin 3-4 partide pentru a-l juca bine) îl face unul din jocurile mele preferate apărute în 2013. Există o întreagă controversă legată de locomotiva de nivel 9 de pe cărţile bonus, dar am câştigat de suficiente ori fără ea ca să pot afirma împăcat că e o strategie care asigură succesul doar împotriva jucătorilor începători. Cu toate că Russian Railroads nu aduce nimic inovator, e unul din cele mai bune jocuri apărute în 2013 şi îl consider un viitor joc de referinţă când vine vorba de plasarea de muncitori.
Plusuri: Se joacă cursiv, arată exemplar, se învaţă uşor pentru complexitatea sa, merge bine în toate numerele de jucători, durata unei partide.
Minusuri: Tema nu e prea bine implementată, jocul e doar o cursă după puncte de victorie.
Puteţi citi recenzia jocului Russian Railroads şi pe goingcardboard.ro
[mc4wp_form]
