Total War: ROME – The Board Game, un joc de societate dezvoltat de Simon Hall și inspirat de populara serie de jocuri video Total War, a fost lansat cu ambiția de a transpune complexitatea și amploarea titlurilor digitale într-o experiență de masă. Cu toate acestea, deși reușește să capteze o parte semnificativă din esența seriei video, anvergura sa vastă ar putea reprezenta atât cel mai mare atu, cât și cea mai mare provocare.
Jocul permite jucătorilor să aleagă una dintre cele patru facțiuni din jocul de bază: Roma, Cartagina, Grecia și triburile combinate Barbare (Galii și Germanii). Fiecare facțiune beneficiază de caracteristici unice, inclusiv un pachet propriu de cărți de armată și un arbore tehnologic complex, care poate fi dezvoltat pe parcursul jocului.
În ciuda multitudinii de caracteristici, Total War: ROME – The Board Game a fost conceput cu un accent pe simplitate acolo unde este posibil. Sistemul de luptă se bazează pe aruncări de zaruri, unde unitățile pot fi eliminate dintr-o singură lovitură, iar acțiunile agenților sunt adesea rezolvate instantaneu sau după o aruncare rapidă de zaruri. Această abordare a fost adoptată pentru a evita prelungirea excesivă a jocului.
Fiecare rundă începe cu o fază de inițiativă, în care jucătorii trag cărți numerotate de la unu la numărul de jucători (sau până la 12, cu pachetul de facțiuni suplimentare). Jucătorii pot contribui cu aur la numărul tras, iar cel cu totalul cel mai mare decide ordinea și direcția de joc.
Urmează faza agenților, unde fiecare jucător trage inițial cinci cărți de acțiune și le utilizează pentru a-și manevra cei trei agenți pe hartă, pe uscat și pe mare. Cărțile de acțiune sunt multifuncționale: pot fi folosite pentru simbolul lor (care activează efecte legate de agenți, cum ar fi sabotajul orașelor sau asasinarea generalilor), pentru efectul scris (aplicabil la nivel global) sau pur și simplu ca bani. În această fază, un jucător rezolvă toate acțiunile celor trei agenți și până la cinci cărți de acțiune. Acest lucru poate duce la schimbări semnificative pe hartă, cum ar fi revolte în capitale sau asasinarea generalilor, chiar înainte de începerea luptelor propriu-zise.
O fază de impozitare este, de asemenea, prezentă, permițând jucătorilor să colecteze aur din regiunile controlate. Agitația din regiuni reduce sau anulează veniturile fiscale, transformând subminarea economiei inamice într-o strategie importantă.
Faza de campanie este momentul în care se desfășoară cea mai mare parte a acțiunii militare. Jucătorii plasează și mișcă armatele și flotele pe hartă, subjugă noi regiuni sau suprimă revolte. Armatele sunt compuse din până la zece cărți (unități sau generali), păstrate cu fața în jos. Această fază, deși interesantă, poate fi la rândul ei extinsă, având în vedere că fiecare jucător poate controla până la patru armate și două flote la începutul jocului. Anumite detalii, cum ar fi viteza de deplasare a armatelor de cavalerie sau regulile de îmbarcare/debarcare, pot introduce o oarecare complexitate. Flotele au reguli de interceptare, forțând bătălii navale dacă trec prin spații adiacente navelor inamice, dar nu pot fi atacate în port.
Sistemul de luptă, punctul central al jocului, începe cu o încercare de retragere bazată pe o aruncare de zaruri între generali. Odată ce bătălia este începută, jocul trece la o simulare mai detaliată. Terenul determină numărul de faze de luptă inițiale, urmate de bătălii principale. Fiecare fază implică o confruntare unitate-contra-unitate, decisă prin cărți alese în secret. Un general superior poate forța adversarul să-și dezvăluie prima carte de luptă. Regulile suplimentare includ atacuri extra pentru forțe superioare numeric, rolul cavaleriei și al artileriei, precum și necesitatea cărților de bătălie principale pentru ca o armată să rămână o forță de luptă viabilă.
Pe lângă aceste aspecte, jocul include și alte elemente, cum ar fi arborii tehnologici în care se poate investi aur, recrutarea de noi cărți de unități și construcția de clădiri variate, fiecare adăugând straturi de reguli suplimentare.
